Insula cu elice

 

Zis și făcut, începe cvartetul să cânte, dar nimic, niciun semn de la nimeni. Văzând că nu au niciun rezultat, aceștia s-au hotărât să cânte o melodie gravă și foarte puternică pentru a trezi frumoasele adormite baricadate în case.

Ce credeți? Cea mai urâtă melodie a reușit să-i trezească pe oameni, iar prima,nu! Ce este mai dubios? Faptul că din spatele hambarului apare o siluetă înaltă și impunătoare.

Aceasta își prezintă intersele și numele ,,Calistos Munbar”. Acest Calistos dorește să le ofere celor patru prieteni găzduire, mâncare și transport până la locul unde aveau concert.

Sebastien Zorn nu a mai stat pe gânduri și a acceptat oferta, vorbind în numele întregii formații, așa că aceștia au primit găzduire în hotelul Excelsior.

Ziua următoare, Frascolin a dat tonul trezirii, fiind cel mai activ dintre toți, pentru a-și anunța colegii să coboare la parter pentru a servi micul dejun. Calistos  avea câteva surprize pregătite pentru cei patru prieteni, așa că imediat dupa ce au luat masa, au plecat în explorarea a mai bine de 30 de bulevarde.

Primul loc vizitat era piața centrală  a orașului,de unde oamenii își puteau achiziționa orice lucru dorit, indiferent de importanța sa. Spre mirarea lui Pinchinat, Calistos a fost întrebat de ce nu este niciun cumpărător, dacă tot se zvonește a fi acea piață ultra faimoasă.Acesta îi explică corului modul de achitare al produselor, lasându-i pe toți mască.

De asemenea, Munbar le pomenește de strictețea orașului în care se află și cum acesta a devenit independent, chiar dacă se află pe teritoriul Americii. Umorul prostesc al lui Yvernes, îl face pe Calistos să reexplice toate obiceiurile locului său natal, scoțându-i pe toți din sărite.

Jules Verne

            Continuându-și peripețiile, după aproximativ 40 de căsuțe străbătute, cei patru parizieni ajung în faimosul sat despre care toată lumea vorbea doar lucruri bune. Aceștia s-au uitat peste, au căutat hanul, locul în care trebuiau să fie primiți, dar ce credeți? Nu era niciun han, iar cum a spus Frascolin, liniștea din acel sat o făcea pe Frumoasa Adormită să aibă parte de un somn etern petrecut în armonie.

            Frascolin are o idee grozavă pentru a trezi oamenii din sat, așa că le-o spune și celorlalți trei prieteni. Totul constă în interpretarea celei mai frumoase sonate pe care o cunosc.

Zis și făcut, începe cvartetul să cânte, dar nimic, niciun semn de la nimeni. Văzând că nu au niciun rezultat, aceștia s-au hotărât să cânte o melodie gravă și foarte puternică pentru a trezi frumoasele adormite baricadate in case.

            Ce credeți? Cea mai urâtă melodie a reușit să-i trezească pe oameni, iar prima,nu! Ce este mai dubios? Faptul că din spatele hambarului apare o siluetă înaltă și impunătoare.

Insula cu elice - Jules Verne

 

Insula cu elice

Jules Verne

            Patru instrumentiști parizieni urmau să aibă un concert tocmai în America, dar trăsura în care fuseseră nevoiți să se urce la ultima stație de cale ferată, s-a răsturnat brusc în șanț.

            Din fericire, după ce și-au revenit, cei patru prieteni au răsuflat teferi, căci atât ei, cât și instrumentele nu au pățit nimic. Neștiind ce să facă, căruța lor fiind distrusă, iar caii loviți, cvartetul avea două soluții: să aștepte ca linia ferată să redevină practicabilă sau să ia o trăsură până la San Diego. Fiind disperați, aceștia au recurs la ultima variantă, anume să se ducă în cel mai apropiat sat și să împrumute o căruță.

            Dacă vă întrebați cumva ce caută tocmai patru parizieni în America, răspunsul este foarte simplu. Oamenii, respectiv bogătașii au devenit foarte pasionați de muzică, iar pentru un cvartet renumit aceștia sunt dispuși să sacrifice o căruță de bani.

            Acest cvartet renumit din Paris este compus din: Yvernes, care este vioara I, Frascolin, care este vioara II, Pinchinat, căruia i se spunea alteța sa, fiind cel mai tânar și Sebastien Zorn, șeful trupei și cel mai bătrân.

            Făcând rost de o nouă căruță, cei patru prieteni și-au continuat călătoria, până când un al doilea contratimp avea să le îngreuneze misiunea. Căruța lor, s-a răsturnat din nou, neproducând nicio pagubă instrumentelor, nici de data aceasta. Fiind și mai neajutorați cvartetul a decis să care instrumentele pănâ la cel mai apropiat sat, unde aveau să anunțe că vizitiul este încă la căruță cu caii săi

          Fiind foarte târziu, cei patru prieteni nu mai aveai libertatea de a umbla așa nestingheriți cum o făceau mereu, așa că au fost nevoiți să meargă unul langă altul pentru a evita pericolele.

              Nu după mult timp, în întunecimea pădurii aceștia au observat mișcare, iar Yvernes cu ideile sale trăsnite a spus că este un plantigrad. Sebastien, intrigat de răspunsul acestuia a reacționat nervos și a țipat la el, înfuriindu-l pe așa zisul urs.

              Pentru a calma situația, cvartetul a început să cânte o melodie lină, care l-a calmat pe urs, în cele din urmă, acesta fiind încadrat în categoria urșilor de circ.

 

 

Băiatul cu ziare FINAL

 

          Mam și prietenul nostru au ajuns în fața unei bodegi, unde au văzut curuțurile lui Ara T. Aceasta i-a spus băiatului să se ascundă sub plasa din cărucioarele hoțului, până când ea se duce să lămurească lucrurile.

          Timpul trecea, Mam nu se întorcea, iar mirosul înțepător devenea din ce în ce mai insuportabil, așa că băiatul a decis să se ducă după prietena sa, indiferent de consecințe. Acesta a intrat pe ușa din spate a bodegii într-un hol foarte îngust. În timp ce cerceta locul, un bărbat îmbrăcat elegant a fugit spre acesta, facându-l să încremenească.

          Din fericire, băiatul nu a pățit nimic, așa că și-a continuat explorarea, până când a ajuns într-o sală imensă plină de negustori. Uitându-se cu atenție, acesta a observat că toată lumea avea ochii ațintiți asupra lui Ara T. care o strângea de gat pe Mam cu o privire diabolică. Ara T. a țipat din toți plămânii că o va omorî pe Mam,la fel cum l-a omorât pe fratele ei.

          Fiind panicată toată lumea, o persoană de la masa negustorilor a luat un scaun și l-a trântit asupra lui Ara T., dar omul era de neclintit, a prins scaunul cu o mănâ și i l-a aruncat înapoi. Prietenul nostru a pus în aplicare toate lucrurile învățate în viață, adică sportul și livratul ziarelor, și-a stabilit centrul de greutate și a aruncat o sticlă de whisky în capul lui Ara T.

          Planul său de a-și salva prietena a funcționat, dar acum Ara T. era pe urmele lui. Mam și-a revenit și l-a tăiat pe negustor cu propriul său briceag. În cele din urmă a venit și paza, care l-a condus pe Ara T afară.

          După toate acestea, Mam și băiatul s-au întors acasă, victorioși și nevătămați. A doua zi, prietenul nostru a întrebat-o pe Mam dacă îl va denunța pe Ara T. la poliție, iar acesta i-a răspuns că persoanele de culoare nu se bazează pe albi și pe poliție, căci aceștia își fac singuri dreptate.

Furtul

 

         În urma desparțirii de domnul Spiro, băiatul s-a întors acasă abătut deoarece pedeapsa sa de a livra ziare s-a sfârșit. Acesta se apropia cu pași repezi de camera sa, pană când l-a lovit un miros foarte puternic și neatrăgător.

         Când a intrat în cameră, totul era cu susul în jos, toate lucrurile de valoare dispăruseră, inclusiv banii primiți de pe traseu, un cartonaș de colecție și toate pozele acestuia. În momentul acela, prietenul nostru a țipat la Mam, care a venit de-ndată.

         Împreună și-au dat seama că infractorul este Ara T, așa că au pornit-o spre casa lui. Plină de furie și dezgust, Mam i-a dărâmat ascunzătoarea și a azvârlit toate lucrurile din bârlogul acestuia, dar fără success.

         Neonorându-i cu prezența sa, Mam și băiatul au luat autubuzul și s-au îndreptat către cele mai depravate bodegi din central Memphisului, pentru a-l căuta pe vinovat.

         Tot mergând, tot mergând aceștia au aflat că………

Băiatul cu ziare

 

Băiatul cu ziare

- RECENZIE-

            Romanul bilingv, Băiatul cu ziare” de Vince Vawter își are cu siguranță locul printre cele mai bune povești cu adolescenți.

            Un băiat, al cărui nume nu îl știm, a comis greșeala de a-și lovi în față cel mai bun prieten în timpul antrenamentului, așa că pentru a se revanșa a trebuit să livreze ziarele prietenului său timp de o lună, în timp ce acesta era în vacanță la bunici.

            Pe parcursul întâmplărilor băiatul descoperă că în certificatul său de naștere tatăl este necunoscut, lucru care îl dă peste cap.

            Pentru a descoperi întreaga poveste, vă încurajez să achiziţionaţi cartea și vă promit că nu veți regreta.

 

Legenda lui Kevin - recenzie

 

Legenda lui Kevin

                     Philip Reeve, Sarah McIntyre

 

          Romanul bilingv ,,Legenda lui Kevin” este o alegere perfectă pentru fiecare adolescent pasionat de lectură. Această carte, conturează prietenia dintre un om și un necuvântător dintr-o altă lume.

          Un băiat pe nume Max, își dorea din tot sufletul un animal de companie ,dar din păcate mama lui nu-l lăsa deoarece credea că nu este suficient de responsabil încât să aibă grijă de el.

          Cu toate acestea într-o seară ca prin magie un ponei rotofei, Kevin, s-a rătăcit într-o furtună și a ajuns pe balconul lui Max. Aflând unul de existența celuilalt nimeni nu a mai putut să-i despartă, dar această prietenie dintre două vietăți din tărâmuri diferite presupunea un declin al bunului mers al vieții fiecăruia, așa că duo-ul Max și Kevin trebuia să remedieze problema.

          Pentru a afla mai multe detalii și restul povesștii, vă invit să achiziționați cartea și să pătrundeți în lumea fantastică a acesteia.