Jules Verne

            Continuându-și peripețiile, după aproximativ 40 de căsuțe străbătute, cei patru parizieni ajung în faimosul sat despre care toată lumea vorbea doar lucruri bune. Aceștia s-au uitat peste, au căutat hanul, locul în care trebuiau să fie primiți, dar ce credeți? Nu era niciun han, iar cum a spus Frascolin, liniștea din acel sat o făcea pe Frumoasa Adormită să aibă parte de un somn etern petrecut în armonie.

            Frascolin are o idee grozavă pentru a trezi oamenii din sat, așa că le-o spune și celorlalți trei prieteni. Totul constă în interpretarea celei mai frumoase sonate pe care o cunosc.

Zis și făcut, începe cvartetul să cânte, dar nimic, niciun semn de la nimeni. Văzând că nu au niciun rezultat, aceștia s-au hotărât să cânte o melodie gravă și foarte puternică pentru a trezi frumoasele adormite baricadate in case.

            Ce credeți? Cea mai urâtă melodie a reușit să-i trezească pe oameni, iar prima,nu! Ce este mai dubios? Faptul că din spatele hambarului apare o siluetă înaltă și impunătoare.

Insula cu elice - Jules Verne

 

Insula cu elice

Jules Verne

            Patru instrumentiști parizieni urmau să aibă un concert tocmai în America, dar trăsura în care fuseseră nevoiți să se urce la ultima stație de cale ferată, s-a răsturnat brusc în șanț.

            Din fericire, după ce și-au revenit, cei patru prieteni au răsuflat teferi, căci atât ei, cât și instrumentele nu au pățit nimic. Neștiind ce să facă, căruța lor fiind distrusă, iar caii loviți, cvartetul avea două soluții: să aștepte ca linia ferată să redevină practicabilă sau să ia o trăsură până la San Diego. Fiind disperați, aceștia au recurs la ultima variantă, anume să se ducă în cel mai apropiat sat și să împrumute o căruță.

            Dacă vă întrebați cumva ce caută tocmai patru parizieni în America, răspunsul este foarte simplu. Oamenii, respectiv bogătașii au devenit foarte pasionați de muzică, iar pentru un cvartet renumit aceștia sunt dispuși să sacrifice o căruță de bani.

            Acest cvartet renumit din Paris este compus din: Yvernes, care este vioara I, Frascolin, care este vioara II, Pinchinat, căruia i se spunea alteța sa, fiind cel mai tânar și Sebastien Zorn, șeful trupei și cel mai bătrân.

            Făcând rost de o nouă căruță, cei patru prieteni și-au continuat călătoria, până când un al doilea contratimp avea să le îngreuneze misiunea. Căruța lor, s-a răsturnat din nou, neproducând nicio pagubă instrumentelor, nici de data aceasta. Fiind și mai neajutorați cvartetul a decis să care instrumentele pănâ la cel mai apropiat sat, unde aveau să anunțe că vizitiul este încă la căruță cu caii săi

          Fiind foarte târziu, cei patru prieteni nu mai aveai libertatea de a umbla așa nestingheriți cum o făceau mereu, așa că au fost nevoiți să meargă unul langă altul pentru a evita pericolele.

              Nu după mult timp, în întunecimea pădurii aceștia au observat mișcare, iar Yvernes cu ideile sale trăsnite a spus că este un plantigrad. Sebastien, intrigat de răspunsul acestuia a reacționat nervos și a țipat la el, înfuriindu-l pe așa zisul urs.

              Pentru a calma situația, cvartetul a început să cânte o melodie lină, care l-a calmat pe urs, în cele din urmă, acesta fiind încadrat în categoria urșilor de circ.

 

 

Băiatul cu ziare FINAL

 

          Mam și prietenul nostru au ajuns în fața unei bodegi, unde au văzut curuțurile lui Ara T. Aceasta i-a spus băiatului să se ascundă sub plasa din cărucioarele hoțului, până când ea se duce să lămurească lucrurile.

          Timpul trecea, Mam nu se întorcea, iar mirosul înțepător devenea din ce în ce mai insuportabil, așa că băiatul a decis să se ducă după prietena sa, indiferent de consecințe. Acesta a intrat pe ușa din spate a bodegii într-un hol foarte îngust. În timp ce cerceta locul, un bărbat îmbrăcat elegant a fugit spre acesta, facându-l să încremenească.

          Din fericire, băiatul nu a pățit nimic, așa că și-a continuat explorarea, până când a ajuns într-o sală imensă plină de negustori. Uitându-se cu atenție, acesta a observat că toată lumea avea ochii ațintiți asupra lui Ara T. care o strângea de gat pe Mam cu o privire diabolică. Ara T. a țipat din toți plămânii că o va omorî pe Mam,la fel cum l-a omorât pe fratele ei.

          Fiind panicată toată lumea, o persoană de la masa negustorilor a luat un scaun și l-a trântit asupra lui Ara T., dar omul era de neclintit, a prins scaunul cu o mănâ și i l-a aruncat înapoi. Prietenul nostru a pus în aplicare toate lucrurile învățate în viață, adică sportul și livratul ziarelor, și-a stabilit centrul de greutate și a aruncat o sticlă de whisky în capul lui Ara T.

          Planul său de a-și salva prietena a funcționat, dar acum Ara T. era pe urmele lui. Mam și-a revenit și l-a tăiat pe negustor cu propriul său briceag. În cele din urmă a venit și paza, care l-a condus pe Ara T afară.

          După toate acestea, Mam și băiatul s-au întors acasă, victorioși și nevătămați. A doua zi, prietenul nostru a întrebat-o pe Mam dacă îl va denunța pe Ara T. la poliție, iar acesta i-a răspuns că persoanele de culoare nu se bazează pe albi și pe poliție, căci aceștia își fac singuri dreptate.