A venit și prima zi de livrare a ziarelor,iar
prietenul nostru era foarte panicat deoarece credea că nu se va descurca să
vorbească cu persoanele care le va întâlni. Încă de dimineață a fost luat la
rost de ceilalți copii, care se întrebau unde este prietenul lor. Acesta s-a
încurcat foarte tare, singurul lucru care a reușit să-l spună a fost fermă, dar
din fericire camionul care aducea ziare sosise, așa că s-au despărțit.Pentru a
face în același timpul și exercițiul de vorbire și livrarea ziarelor de fiecare
dată când arunca un ziar pronunța un cuvânt care îi punea probleme.
Când era aproape gata cu livrarea ziarelor a
încercat să pronunțe un cuvânt mai urât, iar persoana căreia i-a aruncat ziarul
l-a auzit și s-a simțit ofensată. Acea persoana era doamna Worthington, o
femeie care locuia în aproprierea prietenului nostru. Aceasta l-a muștruluit pe
băiat șă i-a spus că de acum înainte i se va livra ziarul fix la intrarea casei
ci nu o să mai fie aruncat.
Băiatul s-a simțit foarte prost, astfel că în
momentul când a ajuns acasă a luat mașina de scris și a tipărit o scrisoare
unde își cerea iertare, deoarece când a fost față în față cu doamna Worthington
nu a zis aproape nimic. A doua zi a livrat ziarul cum îi spusese aceasta ziua anterioară.
Băiatul a fost întâmpinat cu căldură de doamna Worthington, iar de data aceasta
i s-a părut mult mai tânără și mai frumoasă, de vârsta unei adolescente.
Băiatul a fost rugat să rămână la un pahar de limonadă, dar a trebuit să
livreze toate ziarele mai întâi, așa că cei doi au stabilit că se vor întâlni
vineri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu