Moby Dick -povestire-I

 

Moby Dick

                                               de Herman Melville

-povestire partea I-

Capitolul I-NEW BEDFORD

            Cu mult timp în urmă un bărbat pe nume Ismael a părăsit orașul Manhattan și a sosit în New Bedford , un oraș complet străin pentru el.

Cu toate acestea Ismael nu dorea să rămână în New Bedford, dar din nefericire vaporașul care trebuia să îl ducă în Nantucket deja plecase, astfel trebuia să petreacă câteva zile în New Bedford.

Din pricina faptului că era foarte frig Ismael nu a mai stat pe gânduri așa că și-a găsit imediat un loc unde să înnopteze.

Din păcate în singurul loc pe care l-a găsit nu mai erau camere libere, dar Iona(patronul) i-a oferit șansa să împartă camera cu un vânător de balene. La început Ismael nu a vrut să accepte dar pe măsură ce se făcea din ce în ce mai frig a acceptat. Colegul de cameră îi ridica câteva semne de întrebare lui Ismael așa că s-a hotărât să îl întrebe pe Iona mai multe lucruri despre el. Acesta a aflat că vânătorul de balene își câștigă banii prin vinderea craniilor mumificate. Auzind acest lucru a intrat puțină frică în Ismael dar cu toate acestea tot a rămas în camera aceea.

Capitolul II-În camera vânătorului de balene

Odată ce a venit acasă vânătorul de balene și-a dat jos din cap căciula facută din blană de castor și s-a schimbat, dar pe măsură ce se schimba Ismael a observat că pielea vânătorului era colorată. Primul gând care i-a venit în minte a fost că vânatorul de balene s-a întâlnit cu niște canibali care i-au pictat pielea.

După toate acestea vânătorul s-a pus în pat, dar când a văzut că mai e cineva în patul lui s-a speriat la fel de tare cum a făcut-o și Ismael. În acel moment Ismael țipa după ajutor în același timp în care îl ruga pe vânător să nu îl omoare, la care vânătorul i-a răspuns ,, ce face tu aici! Dacă tu mișcă, eu omoară la tine”. Iona a sosit în cameră și i-a explicat vânătorului de fantome că are un coleg de cameră, iar acesta a înțeles, ba chair mai mult i- a oferit lui Ismael toată plapuma, acesta conștientizând că vânătorul de balene chiar dacă era canibal tot exista destulă omenie în el.

Ziua următoare Ismale s-a trezit primul și a observat că vânătorul de balene și-a pus mâna în jurul gâtului său ca un gest de protecție. Pe măsură ce încerca să scape priza dintre gâtul său și mâna vânătorului se strîngea astfel Ismael aproape s-a sufocat, dar a reușit sa-l trezească pe vânător. Rutina de dimineață a vânătorului nu era complexă, dar acesta a avut bunul simț și s-a încălțat sub pat, ca un respectuos canibal ce e.

Capitolul III- Prietenul meu, Queequeg

Odată ce au coborât la bar, Ismael și vânătorul de balene, care a aflat că îl cheamă Queequeg , au devenit foarte buni prieteni și au început să povestească! Queequeg i-a spus lui Ismale că el provine dintr-o familie regală, dar a fugit de acasă deoarece voia să vadă lumea de afară și tocmai asta a făcut! Vânătorul îi spune că dorea să meargă la Nantucket, iar Ismael a fost încântat de idee deoarece acolo dorea să mergă și el.